Practic, in acest moment ne imbracam, ne mobilam si ne utilam casa de la chinezi, vorbim la telefoane sau vedem filme pe televizoare chinezesti si chiar mancam alimente „made in China”. Gama de produse China este insa mult mai variata decat ne poate duce imaginatia. Sunt oameni de afaceri care aduc de acolo borduri de granit, capace de canalizare, bideuri, jucarii si cine mai stie ce. Oficial, importurile romanesti din statul socialist asiatic au fost anul trecut de peste doua miliarde de dolari. Aici ar mai trebui adaugate si produsele importate din alte tari – chiar din UE –, dar care sunt in realitate fabricate in China si, bineinteles, marfurile care intra in tara „pe sest”. In orice caz insa, din ce in ce mai multi oameni de afaceri romani – importatori cu experienta sau novici in domeniu – se orienteaza spre piata chineza ca spre un adevarat „Eldorado” modern. Unii dintre ei au acceptat sa ne explice cum au descoperit „minele de aur” ale momentului, afacerile in China. ROMASIA Import Export China intermediaza importurile din China. Drumul Beijingului – Produse din China La sfarsitul lunii februarie, autoritatile romane anuntau ca in 2006 deficitul comercial in relatia cu China a fost de 1,6 miliarde de euro. Potrivit informatiilor oficiale, Romania a exportat in China produse de doar 173,6 milioane de euro, adica de zece ori mai putin decat valoarea importurilor. stirea nu a fost de natura sa surprinda pe nimeni, evolutia spectaculoasa a importurilor fiind cunoscuta de cativa ani. „In 2002, cand guvernul de atunci a dat un semnal politic pozitiv relatiei cu China, ne aflam in situatia de a avea noi mai multe exporturi in China decat invers. Era, de fapt, meritul unei firme din Timisoara care, culmea, producea in cantitati mari componente pentru o fabrica de telefoane mobile de acolo. Valoarea importurilor era atunci cam de 350 milioane de dolari, cu toate ca pe piata erau produse chinezesti de peste doua miliarde de dolari. De ce acest lucru? Importatorii nostri cumparau din Europa marfa produsa de fapt tot in China. Vedeam materiale de constructii, baterii de baie pe care chiar scria „made in Spain” sau „in Italy” si, ulterior, am aflat ca sunt fabricate la chinezi. Asta, chiar daca reglementarile Organizatiei Mondiale a Comertului spun ca este obligatoriu sa scrii pe produs tara reala de fabricatie”, spune presedintele Camerei de Comert si Industrie Romania-China, Gabriel Ghelmegeanu. Incetul cu incetul, oamenii de afaceri romani au gasit „drumul Beijingului”, astfel incat tara noastra a ajuns acum principalul partener al acestuia din Europa de Est. Astazi, comerciantii romani sunt foarte cunoscuti in orase precum Shanghai, Guangzhou, Shenzhen, Yiwu, Ningbo Beijing si nu numai. Si-au dat hainele pe mana creatorilor de moda chinezi – Textile import China Mihaela B. este director executiv al unei cunoscute firme romanesti de confectii pentru femei. Cu mai bine de un an in urma, a renuntat sa mai produca haine in tara si prefera sa cumpere direct dintr-o fabrica de confectii din orasul Guangzhou. „Am vizitat niste showroom-uri din China si asa ne-am ales furnizorul. Calculul nostru a fost foarte simplu: pentru a produce o haina in Romania, ne costa in medie 18 euro productia, la care se mai adaugau 10 euro celelalte cheltuieli. Acum, aceeasi haina o cumparam din China cu 20 de euro, pret care include materialul, manopera, taxele vamale, transportul, totul. Pe eticheta scrie numele brandului nostru, ca si inainte. De altfel, fabrica cu care avem contract produce si pentru alte marci, exact in aceleasi conditii”, spune Mihaela. Inseamna aceasta metoda o renuntare la calitatea si designul proprii firmei, practic o renuntare la brand, asa cum era el cunoscut pe piata? „N-as putea spune acest lucru. Hainele sunt de o calitate foarte buna, iar clientii nostri poate nici nu au remarcat ca pe eticheta scrie acum «made in China»”, ne raspunde Mihaela. Diferente culturale care incurca afacerile Firma la care lucreaza Valentin H. importa produse alimentare congelate din China. Pana acum a adus marfa in valoare de aproximativ 350 de mii de dolari si spera ca pana in 2008 sa ajunga la o cifra de afaceri de peste un milion de dolari si sa lucreze exclusiv cu China. Valentin spune ca a aflat despre oportunitatea de a aduce produse din Beijing vara trecuta, de la parteneri de afaceri straini care lucrau de mult timp pe aceasta piata. Valentin este foarte multumit de calitatea si pretul produselor pe care le importa – lucreaza cu o fabrica agreata de UE –, dar acuza birocratia din China. „Dureaza mult pana cand se fac actele, orice cuvant pe care mi-l zice directorul de exporturi trebuie sa fie aprobat de superiorul lui, cand am o discutie telefonica sau pe e-mail cu el, stiu ca sta seful langa el si-i zice ce sa raspunda. Asa se traduce la ei respectul fata de ierarhie”, spune Valentin. El ne povesteste cum au avut loc primele contacte cu noii sai parteneri chinezi. Spune ca s-a documentat mai intai pentru a nu face vreo gafa care i-ar fi putut compromite relatia cu ei. „Multe gesturi pe care le faci, chiar din neatentie, il pot determina pe chinez sa se ridice de la masa si sa plece. Daca, de pilda, as fi pus betisoarele vertical in bolul de mancare, asta ar fi o urare de moarte, este o insulta grava, pentru ca la ei la inmormantari se asaza niste betisoare vertical, care apoi se aprind. Dupa aceea, nu trebuie sa-i privesti direct in ochi pentru ca asta e semn de agresiune”, spune Valentin. „Nu cred ca sunt mai tepari decat romanii” Practic, in acest moment, dupa cum povestesc importatorii, se poate aduce aproape orice din China. „Cunosc pe cineva care vrea sa importe capace de canal, altii fac bani aducand in Romania bideuri sau capete de dus. Trebuie sa intelegi insa ca in China nu se merge la intamplare, trebuie recomandari si sa lucrezi doar cu oameni de incredere”, adauga Valentin. „Eu nu sfatuiesc pe cineva sa faca afaceri cu China prin fax, e-mail sau telefon. Trebuie sa mearga acolo, sa vada produsul pe care da banii, sa stea acolo cand se incarca marfa si sa caute eventual un aliat in care sa aiba incredere”, crede si Gabriel G., de la Camera de Comert Romano-Chineza. „Daca nu stii cu cine stai de vorba, esti mancat. Totusi, nu cred ca sunt mai tepari decat romanii. Sunt insa mai multi iar riscul de a fi inselat creste pe masura”, mai zice Valentin. Paradisul facaturilor Importatorii spun ca pentru a evita sa cumperi produse proaste din China poti apela la firme – multe dintre ele cu capital european – specializate in controlul calitatii si care percep comisoane de cateva procente din valoarea marfii. „Eu cred ca principiul de baza al produselor chinezesti este «cat platesti atata face». Nu poti cumpara pantofi de 5 dolari si sa vrei sa te tina cat unii de 100 de dolari. Oricum, daca vezi cum reproduc chinezii, te ia ameteala. Cred ca Beijingul e paradisul facaturilor. Eram in fata unei reprezentante Rolex si ma uitam la un ceas care costa vreo 7.000 de euro. Atunci a venit un chinez la mine si mi-a aratat un ceas care la exterior era identic cu cel din vitrina si mi-l vindea cu 10 dolari. L-am luat in mana, am intrat in magazin, l-am comparat cu cel original. N-am gasit nici o deosebire”, spune Valentin.